Pentru comenzi Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza sau 0722 659 172.

Fiţi alături de noi pe pagina noastră de Facebook  Editura SIMETRIA.



Irina Popescu-Criveanu

Horia Moldovan, JOHANN SCHLATTER: Horia Moldovan, JOHANN SCHLATTER: CULTURĂ OCCIDENTALĂ ŞI ARHITECTURĂ ROMÂNEASCĂ (1831-1866) (WESTERN CULTURE AND ROMANIAN ARCHITECTURE (1831-1866), Bucureşti  2013, Ed. Simetria, 260 pages, 326 illustrations, ISBN 978-973-1872-26-1.

In 1843, while Filip Oliva, “digger in marble stone and plaster” was producing and selling “monuments, crosses, garden vessels, wells for keeping cold water, natural lions carved in marble and a lady’s figure carved in marble, called Venera’, as well as another figure called the Water God’ ”, Johann Schlatter was signing an alignment plan in his capacity of architect of the city of Ploieşti. The first decades of the 19th century had already significantly altered the structures and fashions of Wallachia. The Kiseleff administration had come to an end. Prince Bibescu had started his reign and the important public works which are due to him. Newly arrived in the principality, the Swiss architect was 35 years old; he had been educated in Central Europe (probably in Munich) and had then worked under the guidance of this professor, Friedrich von Gärtner, architect of the Bavaria Court, for building the royal palace in Athens (1836-1840).

Horia Moldovan addresses, in this work published in Bucharest in 2013, the period of the Organic Regulations and the reign of Alexandru Ioan Cuza, three and a half decades when the Romanian Principalities transfigured, becoming part of the European modernity. The figure of architect Johann Schlatter – a traveller in Wallachia in 1833, active here between 1842 and 1865, when he passed away – is present throughout the whole period, as subject and at the same time pretext of Horia Moldovan’s research. Johann Schlatter occupied administrative positions: employee of the Architecture Department of the Ministry of Interior, from where he is transferred in 1845 to the Department of Religion, in the position of “monastic architect”, which he keeps for two decades.

The first part of the paper reviews the “sources” of Schlatter’s architecture, enabling an introduction to the shaping context of the German architecture at the end of the 1820s, when the Rundbogenstil principles offered a pragmatic solution for expressing the ideals of the age. The second part of the paper presents the Swiss architect in the context of Wallachia, with the author describing in detail a large number of aspects related to the architectural practice. Following a historical and bibliographical introduction to the subject, Horia Moldovan describes the beginnings of architecture education, the organisation of construction works and hence of architectural practice, the administration of towns, the preparation of topographical surveys, town building regulations, the special case of the new Danube towns, public and religious buildings (including the model designs for “council houses”, sub-prefectures, schools or churches).

All these aspects are presented from the point of view of their relationship with legislative and administrative changes, mentioning the persons involved in the reform (including engineers and architects) and giving – based on a very robust literature and archive research – some examples of significant importance for the history of architecture, most of them not studied previously. The architectural contribution of the project authors is shown in its cultural context, which is of particular interest – their relationship with the project initiator, the sources used, the composition principles, the symbolic implications as well as the relationship – difficult to identify – with the “tradition”, as this can be understood in the reference period of the research.[1]

The description of Johann Schlatter’s activity – site reviews, architecture projects or building details, his correspondence to the benefit of the administration, together with a private practice of his profession - is again revealing for the various ways to practice this profession in that period. Along the presentation Horia Moldovan concentrates upon the development or construction of some representative buildings in Bucharest: Golescu palace on the Podul Mogoşoaiei avenue, turned into a princely court (with Johann Schlatter also participating in its refurbishment), Brâncoveanu palace near the Metropolitan Church, Cotroceni palace, Bibescu palace at Băneasa (designed by Schlatter but not finished), the National Theatre or the Academy Palace.

One of the most interesting chapters of the work is the one regarding church architecture: we owe to Horia Moldovan a detailed presentation of the intervention works upon a large number of important churches in Bucharest undertaken in that period; the need to transform these churches was mainly a result of the earthquakes and fires in the first half of the 19th century, rather than of the cultural choices of the project initiators. The author interprets historical data, discovers unknown elements in archives, discusses the architectural composition and form, studies influences and similarities, makes hypotheses, mentions issues which require further research for clarification. For the Sărindar Monastery, he publishes a survey of 1868, he describes and documents the interventions of Gaetano Burelly of 1869; for St. Demetrius Church behind the Post he reviews the work of master Josef Weltz and notices the recurrent use of classicist “decorative patterns” at religious buildings in the 1830s and even more during the following decades; he describes the interventions of Villacrosse at St. George New church and – in another style register – the project of the same Villacrosse, together with Lipizer, at St. Spyridon New church; he also publishes the spectacular project of Johann Schlatter to rebuild the Râmnic Episcopate subsidiary monastery (Figs. 1, 2), an unaccomplished project.[2]


Fig. 1, 2. Johann Schlatter, “Project. The church of the subsidiary monastery of the Holy Episcopate of Râmnicu Vâlcea. (…) This project was prepared by J. Schlatter, ‘monastic architect’. Bucharest, 30 June, year 1853 – the main (western) façade and the lateral (southern) façade – A.N.R.-A.N.I.C., Plans Collection, Ilfov county, index no. 151, 152.

In addition to these important churches, Horia Moldovan also presents model-projects for churches built for clergy estates by Schlatter (1853), Orăscu (1856) and in Moldova by Anton Kaetanovici (1858, 1861) and Burelly (1863), as well as projects of less known churches – this subject providing one of the author’s many openings for further research.

The most consistent chapter of the work presents Schlatter in his capacity of monastic architect, a position created in 1844, during the reign of Gheorghe Bibescu, the initiator of the “rebuilding” process of many monasteries. Horia Moldovan describes the context of systematic concerns regarding the protection of churches and monasteries in Wallachia and develops the subject by a structured presentation of the types of interventions undertaken, between 1844-1865, under the management of the Swiss architect: reconstructions, remodelling, minor interventions as well as interventions which remained at the design project stage. Together with his collaborators – Gheorghe Gaudi, Alois Gutha, employed as assistants by the Department of Religion, or the better known Karl Benisch and Iulius Fraywald – Schlatter rebuilds the Bistriţa monastery ensemble and the Chindiei Tower in Târgovişte, reshapes Tismana, Arnota, Dealu, and Mărcuţa monasteries and starts works at Cozia and Măxineni monasteries, works at the Annunciation church (at the Old Court) and the Antim monastery in Bucharest. Horia Moldovan presents both the development of churches and the intervention works at the middle of the 19th century, designed or accomplished, including the projects no longer accomplished at Snagov monastery, the Bucharest Metropolitan Church or the Târgovişte Metropolitan Church, the latter being taken over by Lecomte du Nouÿ later on. The research leads the author to address the voievodal residences within monasteries separately, based on the generous documentation on Tismana and Bistriţa monasteries, finding modern interpretations of this medieval architectural programme. The author concludes the work by studying a surprising programme, that of prisons. “The princely arrest” at Arnota monastery – on the reconstruction of which Schlatter worked between 1851 and 1856 – is a first example of Wallachian prison with individual cells, as shown by the author. This “grand fortress”, conceived by prince Barbu Ştirbei for political prisoners and maintained as such by Alexandru Ioan Cuza, has turned into “the most fearful dread of the country and of the whole population”,[3] although it had hosted a single prisoner. Arnota was the last item among Johann Schlatter’s contributions to Wallachia’s architecture, and hence also in Horia Moldovan’s research.

The book is dense and perfectly documented; the author describes in detail – by the multiple means of the architecture historian – a period known only in its general aspects and succeeds to create – by describing a series of architectural items and placing them within their cultural context – a complex picture of the century when the Principalities built their new, bourgeois and European identity. The stories of the engineers and architects involved in this adventure are spectacular; Johann Schlatter is only one of them. The multicultural and multi-European – let us say “multi-Romanian” world – of Benisch, Blaremberg, Borroczyn, Burelly, Melik, Hefft, Orăscu, Kuschnovschy or Villacrosse is the one which created the new figure of Wallachian towns, before the Beaux-Arts layer brought by the generations of the late 19th century and early 20th century.

The works of these engineers or architects, more often minor than major, have reformed the cities in this part of the world: tool shops, belfries, gardens, alleys or palaces, shops, fences and prisons. All these traces of the 19th century seem to be present in the characterisation of the National Theatre's hall in Bucharest, written by Ulysse de Marsillac in the 1870s and cited by Horia Moldovan: “very elegant, freshly painted and gilded... The hall in Bucharest is one of the most beautiful in Europe, after the monumental halls. The seats are not made with parsimony. Everybody can take a comfortable seat”.[4] This comfort is probably related to a certain tradition.

Irina Popescu-Criveanu

[1] See, for instance, the discussion on the first theological schools (pp. 50-51).

[2] Horia Moldovan shows that the reconstruction works started in 1853 and stopped several years later, following the death of a worker. After the seven year break following the death on the construction site, according to Church rules, the idea to build here a museum for church precious objects was advanced in 1863; the proposal was approved but it was not taken further (p. 105).

[3] Alexandru Pelimon, Impresiuni de călătorie în România (Travelling Impressions in Romania), 1858, cited by H. Moldovan (p. 190).

[4] Ulysse de Marsillac, 1869/1877, cited by H. Moldovan (p. 69).





Noua apariţie:


Lansarea în mai puţin de o lună!

Editura Simetria vă invită

luni, 16 decembrie 2013, ora 17.30, la
Casa Mincu –

 sediul OAR, str. Pictor Verona 19, Bucureşti
cu ocazia lansării volumului „Istorie urbană. Lotizarea şi Parcul Ioanid din Bucureşti în context european” de Cristina Woinaroski

Vor prezenta volumul
Prof. dr. arh. Anca Brătuleanu, Prof. dr. arh. Nicolae Lascu şi arh. Şerban Ţigănaş

Lotizarea şi Parcul Ioanid reprezintă un proiect al Primăriei oraşului Bucureşti, realizat în timpul primariatului lui Vintilă Brătianu, numit Blocul de Vile şi Grădina Publică Ioanid, conceput ca un ansamblu de vile ce înconjoară un parc public. El este inspirat, conform procesului verbal din 1909, după mai multe modele occidentale dintre care amintim scuarurile londoneze de pe proprietatea Bedford din Londra, New Town din Edinburgh, Parcul Monceau de la Paris. O similitudine frapantă o constituie şi Parcul Königin-Luise din Magdeburg. Cercetarea de faţă încadrează modelul de la Bucureşti în curentul Parc Movement, apărut în Anglia şi dezvoltat în Europa pe parcursul sec. 19, şi în tipologia parcurilor interioare definită de urbaniştii germani la începutul sec. 20.

 Cristina Woinaroski (n. 1968) este arhitect cu drept de semnătură, membru al Ordinului Arhitecţilor din România – filiala Bucureşti, licenţiat al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti în 1994, master în arhitectură în specializarea
Formă Urbană în 1995, doctor în arhitectură în 2011 (UAUIM). Lucrează în Bucureşti ca arhitect asociat în cadrul biroului Icon Studio de Arhitectură. Din 1998 este colaborator extern, ca asistent, la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, Facultatea de Istoria şi Teoria Artei, ţinând seminariile la cursul de Istoria Arhitecturii în România sec. XIX-XX. Este coordonatorul lucrărilor realizate împreună cu studenţii de la Facultatea de Istoria şi Teoria Artei: „Arhitectură Bucureşteană sec. 19-20” (Simetria 2000) şi „Lotizarea şi Parcul Ioanid” (Simetria 2007).

Volumul a apărut cu sprijinul Ordinului Arhitecţilor din România, din Timbrul Arhitecturii, şi în cadrul proiectului cultural „Istorie Urbană. Lotizarea şi Parcul Ioanid din Bucureşti în context european”, beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România, din Fondul „Timbrul Arhitecturii” în anul 2013.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România.

Partener media: revista Arhitectura

 Dragi Cititori,

 Stocul volumului:

ura românească în proiectul comunist. România 1944-1989 / Architecture in the Communist Project. Romania 1944-1989 - autor Ana Maria ZAHARIADE (Nominalizat la Premiul pentru secţiunea carte de arhitectură Anuala de Arhitectură Bucureşti 2012)


Ultimele exemplare le puteti gasi la partenerii nostri.


Istorie Urbană. Lotizarea şi Parcul Ioanid din Bucureşti în context european.

 Lotizarea şi Parcul Ioanid din Bucureşti reprezintă un elegant cartier rezidenţial situat în zona centrală a capitalei, realizat după un proiect de urbanism întocmit de către municipalitate în 1909 şi executat în mare parte în perioada 1909-1914. Conceptul proiectului consta în crearea unui luxos cartier de vile în jurul unui parc public. Pentru aceasta, Primăria a cumpărat un teren în suprafaţă de aproximativ 1ha, pe care l-a parcelat în 25 de loturi, amenajând în zona centrală un parc. Loturile au fost scoase la vânzare prin licitaţie publică conform unui regulament de licitaţie iar vilele construite aici, au fost ridicate conform unui regulament de construire, special întocmit pentru acest teren.


Această carte reprezintă o continuare a lucrării Lotizarea şi Parcul Ioanid publicată în 2007 la Editura Simetria.

Volumul a intrat la tipar si urmeaza sa fie programata lansarea undeva la inceputul lunii decembrie.



19 Iulie 2013, Ziarul Financiar

Autor Cristina Ţurlea

Pe urmele unui arhitect elveţian stabilit în România

Horia Moldovan, născut la Sibiu în 1978, licenţiat al Facultăţii de Arhitectură din cadrul Universităţii de arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, cu un masterat în conservarea monumentelor istorice, şi-a luat doctoratul în 2008 şi este arhitect practicant şi cadru didactic în cadrul Departamentului de Istoria şi Teoria Arhitecturii şi Conservarea Patrimoniului Construit din cadrul UAUIM. Cartea de faţă*) este revizuirea şi completarea tezei de doctorat şi rezultat al unei cercetări îndelungate şi a obţinut luna trecută Premiul la secţiunea carte de arhitectură la Anuala de Arhitectură 2013.

Johann Schlatter, 1808-1865, numit şi „arhitectul mânăstiresc”, şi-a desfăşurat activitatea în Ţara Românească pe parcursul a mai bine de două decenii, între 1843 şi 1865, s-a bucurat de consideraţia contemporanilor şi de încrederea autorităţilor laice şi religioase. Volumul prezintă arhitectura valahă a primei părţi a secolului al XIX-lea prin prisma activităţii elveţianului Johann Schlatter , profund implicat în complexul proces de modernizare. Schlatter sosea în Ţara Românească într-o perioadă în care, în arhitectură, suprapunerea împrumuturilor occidentale pe fondul autohton ajunsese prea puţin să se concretizeze în realizări coerente stilistic.



Lansare de Carte:


Editura Simetria și Delta Studio vă invită

Miercuri, 12 iunie 2013, ora 19.00, la Delta Studio, Bulevardul Progresului, Nr. 1-3 (intersecţia Răzoare), Sector 5, București

 cu ocazia lansării volumului Introducere în arhitectura de interior

de Marius Marcu-Lapadat



Vor prezenta volumul


Istoric de artă Mirela Duculescu, director al Editurii Simetria

Prof. dr. arh. Augustin Ioan


Volumul își propune să ofere răspunsuri la întrebările cele mai frecvente care sunt formulate odată cu descoperirea acestei profesii de viitorii studenți sau chiar de un public amator, dar avizat. Sunt prezentate principalele concepte folosite în studiul luminii și culorii, al tehnicilor de prezentare (de desen) sau convențiile de reprezentare folosite în arhitectura de interior. Cel mai substanțial capitol este dedicat istoriei mobilierului, prezentat în contextul interioarelor în care acesta era utilizat.




Imagni de la lansarea volumului Johann Schlatter: cultură occidentală şi arhitectură românească (1831-1866) de Horia Moldovan


 Lansare de Carte:


Editura SIMETRIA vă invită

vineri, 31 mai 2013, ora 16.00, la

Salonul  Internaţional de Carte Bookfest 2013, pavilion C5/stand D07

cu ocazia lansarii volumului Johann Schlatter: cultură occidentală şi arhitectură românească (1831-1866) de Horia Moldovan

Vor prezenta volumul

Excelenţa Sa Jean-Hubert Lebet, ambasadorul Confederaţiei Elveţiene în România,

Arh. Alexandru Beldiman şi Prof. dr. arh. Nicolae Lascu

Volumul prezintă arhitectura valahă a primei părţi a secolului al XIX-lea prin prisma activităţii elveţianului Johann Schlatter (1808-1865), profund implicat în complexul proces de modernizare. Schlatter sosea în Ţara Românească într-o perioadă în care, în arhitectură, suprapunerea împrumuturilor occidentale pe fondul autohton ajunsese prea puţin să se concretizeze în realizări coerente stilistic. În ciuda criticilor ulterioare, din documentele păstrate reiese faptul că Schlatter s-a bucurat de consideraţia contemporanilor precum şi de încrederea autorităţilor statului.



 Masa rotundă “Arhitectura şi urbanismul sub comunism în România”
Organizată sub egida programului european ATRIUM şi a Fundaţiei pentru Arhitectură şi Urbanism SIMETRIA, în cadrul librăriei Cărtureşti
28 martie 2013
Seara a debutat prin cuvântul domnului arhitect Alexandru Beldiman care, în calitate de gazdă, a anunțat programul, a introdus vorbitorii și a făcut o scurtă prezentare a programului ATRIUM. La finalul mesei rotunde publicului i-a fost oferit volumul “Manual of Wise Management, Preservation, Reuses and Econimic Valorisation of Architecture of the Totalitarian Regimes of the XXth Century”, o colecție de exemple de bune practici în privința conservării patrimoniului perioadei respective. Programul ATRIUM a pornit din inițiativa consiliului municipal al orașului Forli din Italia, cu scopul de a dezvolta o rută culturală europeană care să grupeze obiective din țări europene care au suferit regimuri totalitare fie de dreapta (Italia și Grecia), fie de stânga (Slovenia, Bulgaria, Ungaria, România, Serbia, Albania, Croiația, Slovacia, Bosnia și Herțegovina).
Interesul pentru istoria arhitecturii perioadei comuniste este împărtășit de Fundația Simetria, astfel că au fost trecute în revistă publicațiile editurii Simetria care abordează arhitectura perioadei: “Dacia 1300” (Ana Maria Zahariade, Tom Sandquist, 2003), “Arhitectura în proiectul comunist. România 1944-1989”, (Ana Maria Zahariade, 2011), “De la Casa Scânteii la Casa Poporului: patru decenii de arhitectură în București, 1945-1989”, (Alexandru Panaitescu, 2012).

In continuare...


Fundaafis atrium lowresţia pentru Arhitectură şi Urbanism Simetria şi Librăria Cărtureşti vă invită

joi, 28 martie 2013, ora 18.00
Café Verona, str. Pictor Verona 13, Bucureşti
la masa rotundă


Organizată sub egida programului ATRIUM

Vor participa: Costel Damian - director al programului ATRIUM, Prof. Dr. Arh. Nicolae Lascu, Dr. Arh. Miruna Paula Stroe, Arh. Şerban Sturdza, Prof. Dr. Arh. Dorin Ştefan, Jurnalistul Mircea Toma, Dr. Arh. Irina Tulbure

Prof. Dr. Arh. Ana Maria Zahariade şi Arh. Alexandru Beldiman

 ATRIUM este un proiect european transnaţional care studiază urmele arhitecturii regimurilor totalitare din secolul al XX-lea ca potenţială sursă de dezvoltare locală.

  Dragi Cititori,

 Dorim să vă aducem la cunoştinţă că în urma evaluării Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, Editura SIMETRIA a obţinut recunoaşterea CNCS, categoria B, pentru domeniul pentru care a aplicat, respectiv:

  •  Arhitectură şi urbanism.

Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice foloseşte trei categorii valorice în ierarhizarea editurilor (A, B și C), însă doar primele două sunt recunoscute de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în metodologia de acordare a titlurilor universitare.
Prin urmare, editurile cotate „A” sau „B” sunt singurele edituri recunoscute de CNCS pentru următorii patru ani.



Volumul "De la Casa Scânteii la Casa Poporului", lansat de Editura Simetria, la sediul Ordinului Arhitecţilor

Bucureşti, 10 dec /Agerpres/ 

Volumul "De la Casa Scânteii la Casa Poporului. Patru decenii de arhitectură în Bucureşti 1945- 1989", de Alexandru Panaitescu, a fost lansat, luni - 10 decembrie 2012, la Casa Ion Mincu din Capitală (sediul Ordinului Arhitecţilor din România - OAR).
Apărută la Editura Simetria, cartea, al cărei autor şi-a desfăşurat jumătate din cariera de arhitect în anii comunismului, este rezultatul interesului manifestat de către acesta, timp îndelungat, pentru cunoaşterea şi mai ales pentru înţelegerea cauzelor care au influenţat devenirea producţiei de arhitectură din România în condiţiile statului comunist, cu referire directă la Bucureşti.




Citeşte mai mult...
Bookmark and Share