RECENZII

Pe urmele unui arhitect elveţian stabilit în România

19 Iulie 2013, Ziarul Financiar

Autor Cristina Ţurlea

Horia Moldovan, născut la Sibiu în 1978, licenţiat al Facultăţii de Arhitectură din cadrul Universităţii de arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, cu un masterat în conservarea monumentelor istorice, şi-a luat doctoratul în 2008 şi este arhitect practicant şi cadru didactic în cadrul Departamentului de Istoria şi Teoria Arhitecturii şi Conservarea Patrimoniului Construit din cadrul UAUIM. Cartea de faţă*) este revizuirea şi completarea tezei de doctorat şi rezultat al unei cercetări îndelungate şi a obţinut luna trecută Premiul la secţiunea carte de arhitectură la Anuala de Arhitectură 2013.

Johann Schlatter, 1808-1865, numit şi „arhitectul mânăstiresc”, şi-a desfăşurat activitatea în Ţara Românească pe parcursul a mai bine de două decenii, între 1843 şi 1865, s-a bucurat de consideraţia contemporanilor şi de încrederea autorităţilor laice şi religioase. Volumul prezintă arhitectura valahă a primei părţi a secolului al XIX-lea prin prisma activităţii elveţianului Johann Schlatter , profund implicat în complexul proces de modernizare. Schlatter sosea în Ţara Românească într-o perioadă în care, în arhitectură, suprapunerea împrumuturilor occidentale pe fondul autohton ajunsese prea puţin să se concretizeze în realizări coerente stilistic.

Citeşte mai mult...
Bookmark and Share

Despre boieri, fără prejudecăţi

autor Armand Goşu, Revista 22, nr. 778, februarie 2005

România, exil şi retur

La 15 ani de la împuşcarea lui Ceauşescu şi după o serie de convulsii care au culminat cu scandalul manualelor alternative şi cu contestatul tratat de Istoria românilor publicat de Academie, istoriografia româna dă semne de uimitoare vitalitate. Apariţia primului volum din Familiile boiereşti din Moldova şi Ţara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică şi biografică, coordonator şi coautor Mihai Dim. Sturdza, stârneşte o vie satisfacţie intelectuală. Aşteptarea a fost nepermis de lungă. Cercetări detaliate asupra nobilimii s-au publicat în ţările din jur cu multe decenii în urmă. Este meritul sintezei coordonate de Mihai Dim. Sturdza de a acoperi aceasta lacună a scrisului istoric din România. Jocurile sorţii au făcut ca istoria boierimii din Moldova şi Ţara Românească să fie scrisă de urmaşul unora dintre cele mai influente familii de boieri din Moldova şi strănepot al domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849).

Citeşte mai mult...
Bookmark and Share

G.M. Cantacuzino în București

Aparut in Dilema veche, nr. 366, 17 - 23 februarie 2011
Andrei Pippidi | SOS Bucuresti |

arhitecturaCAtemaAgandiriiSe împlinesc 50 de ani de la moartea unuia dintre oamenii cei mai înzestraţi ai culturii române, ca arhitect, teoretician şi istoric al arhitecturii, pictor, filozof, pedagog, într-un cuvînt un umanist modern, un fel de Leon Battista Alberti strămutat în vremile noastre. Iar această definire a personalităţii lui George-Matei Cantacuzino (1899-1960) ar putea părea săracă, dacă nu am întregi-o, adăugînd că, suflet faustic în dialog cu el însuşi, a reflectat cu nobilă amărăciune asupra naturii umane şi că, în ţara lui, a fost întemniţat cinci ani.

Citeşte mai mult...
Bookmark and Share

Fondul documentar de arhitectură din România.Raport preliminar de politică culturală

Apărut în revista Arhitectura nr. 5/2011, autor: Kázmér Kovács

fondulDOCUMENTARdeARHITECTURARecent apărutul volum editat de Mirela Duculescu face parte dintre acele rare cărți despre care se poate afirma de la-nceput, fără riscul de a greși, că erau necesare. Chiar dacă, în ultimii douăzeci de ani îndeosebi, numărul lucrărilor de și despre restituire a crescut îmbucurător, literatura românească în general și cea de istorie și teorie arhitecturală în particular rămîn în continuare datoare cu acest fel esențial de gesturi editoriale.

Citeşte mai mult...
Bookmark and Share

Arhitectura sub comunism

Apărut în
http://dilemaveche.ro/sectiune/bordeie-obiceie/articol/arhitectura-comunism
Autor: Andrei Pippidi

arhitecturaINproiectulCOMUNISTDacă n-aş fi dator în fiecare săptămînă să traversez prezentul şi, de cîte ori pot, trecutul Bucureştilor, n-aş fi simţit nevoia de a-mi spori cunoştinţele despre arhitectura românească din perioada comunistă, cu care, vrînd-nevrînd, am fost contemporan. Dar cartea pe care am deschis-o ieri mi-aduce o mare satisfacţie intelectuală. Fără să fie totuşi o monografie definitivă, fiindcă subiectul nu e încă destul de departe, lucrarea-i dă ocol acestuia şi proiectează asupra reperelor şi fluctuaţiilor lui fîşii de lumină, cu ajutorul experienţei proprii a autoarei, care, profesoară de mulţi ani la Universitatea de Arhitectură, îşi datează unele amintiri „pe vremea cînd eram studentă“. Cartea pe care ne-a dăruit-o doamna Ana Maria Zahariade se cheamă Arhitectura în proiectul comunist: România 1944-1989 (publicată la Simetria, într-o foarte îngrijită ediţie bilingvă, unde traducerea în limba engleză e cea mai bună pe care am văzut-o de mult). Pentru cititorii din ţară care sînt acum la vîrsta studenţiei şi pentru specialiştii străini care caută să înţeleagă peripeţiile profesiunii de la Război la Revoluţie, se găseşte aici o informaţie bogată şi exactă. Interpretarea păstrează atent un caracter obiectiv, fără de care ar fi fost expusă criticilor resentimentare. Ceea ce îndreptăţeşte semnalarea cărţii aici este faptul că evoluţia reglementărilor şi a planului director pentru oraşul Bucureşti, în cursul perioadei studiate, este reprezentativă pentru gîndirea urbanistică a trei generaţii care au lucrat în România în acele condiţii politice.

Citeşte mai mult...
Bookmark and Share

Bulevardele bucureştene

Apărut în Dilema Veche nr.409, 15-21 dec. 2011

Autor: Andrei Pippidi

"La bulivar, birjar, la bulivar"/Andrei Pippidi

bulevardeleBUCURESTENETrăim într-un oraş despre care începem să ştim din ce în ce mai mult, dar care dispare rapid, aşa că vom ajunge să-i cunoaştem perfect istoria cînd nu-l vom mai avea înaintea ochilor. Constatăm cum se împuţinează clădirile care contribuiau la fizionomia tradiţională a Bucureştilor, dar, în acelaşi timp, creşte numărul cărţilor şi al albumelor avînd drept subiect Bucureştii vechi. Un cîştig despre care nu îndrăznesc să spun că ar compensa pierderea, dar un cîştig, fără îndoială.

Citeşte mai mult...
Bookmark and Share

Bulevardele bucureştene – cum a intrat Capitala în modernitate

Aparut in
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/bulevardele-bucurestene-cum-a-intrat-capitala-in-modernitate-de-cristina-turlea-9122926
Autor: Cristina Ţurlea



bulevardeleBUCURESTENEDe la început aş vrea să spun că, încă din vremea studenţiei, căutam o asemenea carte. Şi, în cei mai bine de 20 de ani de atunci, am găsit câteva volume şi studii. Erau despre Les Champs Elysées, croit la sfârşit de secol 17, despre giganticele lucrări publice ale lui Haussman ce au marcat nu doar secolul 19, despre Esplanade de la Défense, mai aproape de zilele noastre, asta ca să punctez pe scurt istoria în piatră a Parisului.

Citeşte mai mult...
Bookmark and Share

EVENIMENT EDITORIAL Fondul documentar de arhitectură din România

http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/fondul-documentar-de-arhitectura-din-romania-de-cristina-turlea-9540241

Cristina Turlea
20 aprilie 2012

"O radiografie primară a situaţiei existente a fondului documentar de arhitectură şi o soluţie necesară pentru accesul la informaţie, conservarea şi promovarea acestuia în rândul breslei şi la nivel public" - acestea sunt speranţele mărturisite ale editorului acestui volum remarcabil cu texte însoţite de o ilustraţie extrem de bogată şi instructivă. O carte*) al cărei miez îl formează căutarea şi conservarea adevărului, aşa cum afirmă în postfaţa sa arh. Mariana Celac. Este vorba de o culegere de studii semnate de cunoscuţi arhitecţi al căror demers reprezintă semnalul pentru afirmarea arhitecturii ca politică culturală în context european şi se înscrie în strategia Ordinului Arhitecţilor din România pentru o politică naţională.

Citeşte mai mult...
Bookmark and Share

CASTELUL PELES

Aparut in Dilema Veche, 29 martie 2012
Autor: Dan C. Mihăilescu

Bucurii dinspre arhitectură

castelulPELESDupă câteva zile, am închis ochii şi am început să mă întreb : oare atât de copleşitoare vor fi ajuns răul şi urâciunile ce ne înconjoară încît cea mai infimă rază de frumuseţe să-ţi declanşeze o adevărată jubilaţie senzorială ? Sau înnebunesc eu, încet dar sigur, reacţionând total disproporţionat la vederea unor împliniri cât se poate de fireşti, a unor restabiliri de armonii de-o simplitate absolută şi care, totuşi, mă răvăşesc până aproape de delir ? Câteva biete adieri de primăvară, ciripitul mierloilor dimineaţa, trei zile în care, haihuind pe dealuri, nu m-am uitat la ştirile tv, zvonul privind reconstruirea unor bisericuţe de lemn din nordul Olteniei, sau vestea că România este anul acesta „ţară invitată”, adică personaj principal, la târgurile de carte de la Praga şi Torino, iar în 2013 la Göteborg şi (poate) Paris, aproape că mă fac să ţopăi mental ! Orice fărâmă de bine, oricât de neînsemnată ar fi, se megaloscopează frenetic, în perfectă antinomie cu hiperexcitaţia caragialiană din Grand Hôtel „Victoria Română”. Te surprinzi (cu spaimă) că simţi normal tocmai fiindcă vezi lucruri cuminţi şi frumoase. Subliniez : ceea ce mai mult te sperie, decât să te aline !

Citeşte mai mult...
Bookmark and Share

Carol I şi Castelul Peleş

16 decembrie 2011

Apărut în
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/carol-i-si-castelul-peles-9061007
Autor: Stelian Ţurlea

 

castelulPELESUn document rar spune că, la 10 august 1875, într-o duminică, Carol de Hohenzollern, domn al Românilor, aflat în al treizeci şi şaselea an al naşterii sale, dimpreună cu Elisabeta Doamna, au pus temelia Castelului Peleş, pe moşia Piatra Arsă, în vecinătatea Mânăstirii Sinaia. Domnul Carol era în al zecelea an al domniei. Inaugurarea castelului a avut loc la 7 octombrie 1883, în prezenţa oficialităţilor de stat, în frunte cu primul ministru Lascăr Catargiu. Castelul s-a construit, s-a dezvoltat, a fost locuit, a devenit un reper arhitectural, a ajuns muzeu, astăzi este unul dintre punctele pe care le admiră orice călător, român sau străin, ajuns în zona montană a Văii Prahovei.

Citeşte mai mult...
Bookmark and Share